Sunt un pieton asumat. Mai exact, imi place sa fiu pieton, nu mi-am dorit niciodata alt statut, considerand drept un semn de inteligenta/precautie sa stiu care imi sunt limitele si sa le respect. Nu vreau carnet, pentru ca m-ar apasa intr-atat responsabilitatea, incat functia de a ma scapa de stresul drumurilor ar fi automat anulata de generarea la cote alarmante a unui altfel de stres. In mod paradoxal insa, imi plac maxim motocicletele, in ciuda dozei sporite de periculozitate datorate lipsei caroseriei. M-am interesat, iluzoriu, ce ar trebui sa fac in eventualitatea in care va exista o schimbare la 180 de grade si imi voi gasi resurse de curaj. Am cautat cu sarg pe net scoala de soferi Brasov categoria A, am facut comparatii si am si ales ceva. M-am uitat si dupa motoare, ca sa ma pot decide daca imi trebuie permis categoria A1 sau A2. Am si economisit aproape suficient pentru o achizitie decenta. Toate insa in zadar. Motocicletele imi par sigure doar daca ma vizualizez pe vreun drum pustiu de munte, singur singurel. In haosul unui oras, cu soferi indisciplinati (de fapt si cu pietoni la fel, daca stau bine si ma gandesc), supravietuirea mi se pare dificila. Beneficii exista clar, ajungi mult mai repede unde iti propui, e mai usor cu parcarea, senzatia zice-se ca este net superioara celei din spatele volanului. Insa toate la un loc nu reusesc sa ma convinga ca eu pe motor in Brasov as fi fericit. Sper totusi ca toti cei care au curajul de a face pasul, sa mearga la o scoala ok (mie mi-au facut impresie buna cei de la Instructorul Meu) sa invete cu toata silinta de care sunt capabili si sa fie prudenti. Eu o sa raman pietonul care-i urmareste cu jind si admiratie de pe trotuar.
